Bucur Alexandru

Autor versuri  F.Charm Refren: Lume, lume soro lume Te doare, ce nu doare Vezi doar zilele amare Lume, lume n-ai putere Ochii tăi să vrea să vadă Adevăratele probleme. Strofa 1: Aud nefericirea zi de zi pe lângă mine geme Aud familii şi prieteni ce spun că au probleme Adevăratele probleme le vezi peste umăr Şi nu mi-ajung 10 degete să pot să le enumăr Stai 1 minut pe gânduri te rog ascultă-mă copile Şi imaginează-te într-o zi într-un scaun cu rotile Să-ţi cunoşti iubirea pe un chat cu fericirea pupileIar când te vede la-ntâmplare, să-i fie ruşine cu tine S-accepţi că fără aripi pasărea nu zboară S-accepţi ca lumea te priveşte ca o grea povară Să-i vezi cum se plâng ca n-au bani de haine scumpe Să simţi soarele cum arde, vântul şi-o chemare Să vrei să inoţi în larg, dar nu poţi intra în mare Acum trezeşte-te cât încă mai e vreme Deschide-ţi ochii astea sunt adevăratele probleme. Refren: Lume, lume soro lume  Te doare, ce nu doare Vezi doar zilele amare...

Profesorul unei universități a dat următoarea întrebare studenților – Tot ce există este creat de Dumnezeu? Un student a răspuns cu mult curaj: – Da, a creat Dumnezeu. – Dumnezeu a creat totul? – a întrebat profesorul. – Da, domnule. A răspuns studentul. Profesorul l-a întrebat din nou: – Dacă Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat și puterea răului, din moment ce răul există. Iar faptele noastre ne definesc pe noi înșine, atunci asta ar însemna că Dumnezeu e rău. Studentul a tăcut auzind un astfel de răspuns. Profesorul se simțea foarte mulțumit. Se simțea mândru, pentru că le-a demonstrat studenților încă o dată că Dumnezeu nu există. Doar că un alt student a ridicat mâna și a spus: – Pot să vă pun o întrebare, domnule profesor? – Desigur, a răspuns profesorul. Studentul s-a ridicat și l-a întrebat: – Domnule profesor, frigul există? – Ce întrebare? Desigur că există. Niciodată nu ți-a fost frig? Studenții râdeau pe seama întrebării dată de tânăr. El a continuat...

Un colț de gând "S-au întâlnit pe-un colț de gând, „Suflet frumos” cu „suflet blând”. Și se plimbau mergând la pas, Prin toamna ce le-a mai rămas. Aveau atâtea să își spună, Câte în soare și în lună, Dar ei doar se plimbau duios, Sufletul blând și cel frumos. Ei își spuneau în sinea lor, În doi e totul mai ușor, Dacă mereu sunt gând la gând, Suflet frumos și suflet blând. Într-un târziu suflet frumos, Privind la frunze ce cad jos, Pe suflet blând îl întreba, Nedumerit în sinea sa: -Cum poți să fii atât de blând, Când peste tot sunt nori și vânt? Dar suflet blând dar curajos, Îi spuse lui suflet frumos: -Eu nu am fost atât de blând , De când cutreier pe pământ, Dar viața m-a făcut sa fiu Blând, răbdător, dar totuși, viu. Dar tu? Cum ești așa frumos? Când toate parcă-ți sunt pe dos. Mereu lovit cu vorbe grele, Însingurat sub cer cu stele. -Eu sunt frumos fiindcă iubesc, Tot ce e simplu și firesc, Iubesc și câmpul plin cu flori, Și ploaia care ...

Poți să-ncerci Să prinzi luna căzută în puț S-au să dai unui om necăjit un bănuț Oricine poate visa, poate să spere Dacă-l sufletul tău stă de veghe Isus Nu-i nimic mult prea greu Şi nici cerul prea sus Şi-auzi îngerii cum cântă, Aleluia. Aleluia, Aleluia. Aleluia, Aleluuuuuia. Poţi s-aduni flori superbe Crescute-ntre spini Sau să rizidupa ce ai încetat să suspini Şi bine şi rău te-ncearca Să stiideopotriva Daca-n sufletul tău stă de veghe Hristos Dup-o noapte de dus răsăritul frumos Şi-auzi îngerii cum cântă, Aleluia. Aleluia, Aleluia. Aleluia, Aleluuuuuia. Pentru darul divin de a fi ceea ce eşti O poruncă ai doar de urmat: Să iubeşti! Şi-un duşman şi un prieten Cu aceeaşi egală măsură Doar așa îți va zâmbi ne-încetat Dumnezeu Și-ai să poţi fi În soare sau ploaie mereu Și-auzi îngerii cum cântă, Aleluia. Aleluia, Aleluia. Aleluia, Aleluuuuuia.

Un bărbat s-a dus la Dumnezeu şi l-a întrebat: “Cat valorează viaţa mea?” Dumnezeu i-a dat o piatră şi i-a răspuns: “Afla valoarea acestei pietre, însă încearcă să nu o vinzi!” Omul a luat piatra şi a plecat. Pe drumul sau a întâlnit un bărbat ce vindea portocale, aşa că l-a întrebat pe acesta cât crede că valorează piatra lui. Vânzătorul a văzut piatra strălucitoare, a analizat-o şi a spus: “Îmi dai piatră şi eu îţi dau la schimb 12 portocale. Bărbatul şi-a cerut scuze şi a spus că Dumnezeu i-a cerut să nu o vândă, aşa că a plecat mai departe. După puţin timp a întâlnit un vânzător de legume: “Cat crezi că valorează această piatră?” a întrebat bărbatul. Vânzătorul a luat piatra, s-a uitat la ea şi a spus: “Îţi dau un sac de cartofi la schimb.” Omul şi-a cerut din nou scuze şi i-a spus că nu o poate vinde, apoi a plecat din nou la drum. După un timp, a ajuns în faţa unui magazin de bijuterii. A intrat şi l-a întrebat pe bijutier cât valorează piatra lui. Bijutierul a luat piatra,...

Ref: x1 Sunt un simplu om, sofisticat de simplu. Timpul este important, dar nu contează timpul. Soarele e la fel și când se schimbă anotimp. Ce trăiesc în fiecare zi e sofisticat de simplu. Sunt în luptă continuă în fiecare zi, Să ști că n-am să mă predau, e felul meu de a fi. Fiecare pas e un cal, e felul meu de a gândi, Felul meu de a mă descărca, prin poezi. Strofa: 1 x2  Am trecut de ploi grele, belele, fapte rele În schimb am obținut forță că să scap fără sechele, Învăț încă să țin în frâu problemele mele, Să le văd de departe că și cu lentile vere. Neînfricat de zile grele, toți ne confruntăm cu ele. Sunt sofisticat de simplu, complicat să nu înțelegi, Și ce transmit trăiesc tot timpul, poate săptămâni întregi. Dependent de simplitate, când toate-s complicate. Găseşte-ţi echilibrul între atâtea păcate. Știu că avem cu toți multe răni cicatrizate Dar rănile astea ne-au făcut să trecem peste toate Când tu ești accidentat și cu stări de anxietate Po...

Răspuns:   Dicţionarul   defineşte  un  creştin  ca “o persoană care crede în Iisus ca Hristos, sau în religia bazată pe  învăţătura  lui Iisus.”  Deşi  este un punct bun de plecare în a  înţelege  ce este un  creştin , ca multe  definiţii  seculare,  şi  aceasta dă  greş  într-o oarecare măsură în a comunica adevărul biblic cu privire la ceea ce înseamnă cu adevărat să fii un  creştin .     Cuvântul “ creştin ” este utilizat de 3 ori în Noul Testament (Faptele Apostolilor 11:26; 26:28; 1 Petru 4:16). Cei care L-au urmat pe Iisus Hristos au fost  numiţi  pentru prima dată “ creştini ” în Antiohia (Faptele Apostolilor 11:26)  şi  asta datorită  credinţei , faptelor  şi  a modului lor de a vorbi, asemănătoare lui Hristos. Cuvântul a fost  iniţial  utilizat de către cei  nemântuiţi  din Antiohia ca o poreclă pentru a glumi pe seama...